amorţeálã


amorţeálã
s. f., g.-d, art. amorţélii; pl. amorţéli

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • amorţeală — AMORŢEÁLĂ, amorţeli, s.f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părţi a corpului; amorţire. – Amorţi + suf. eală. Trimis de cata, 18.01.2004. Sursa: DEX 98  Amorţeală ≠ dezmorţeală Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • parestezie — PARESTEZÍE, parestezii, s.f. Senzaţie de furnicătură, amorţeală, înţepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PARESTEZÍE s. v. furnicătură. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • amorţi — AMORŢÍ, amorţesc, vb. IV. intranz. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de… …   Dicționar Român

  • dezmorţeală — DEZMORŢEÁLĂ, dezmorţeli, s.f. Faptul de a (se) dezmorţi; revenire, trezire din amorţeală; dezmorţire. ♦ Starea celui dezmorţit. – Dezmorţi + suf. eală. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezmorţeală ≠ amorţeală Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • dezmorţi — DEZMORŢÍ, dezmorţesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă. ♢ expr. (refl.) A i se dezmorţi …   Dicționar Român

  • toropeală — TOROPEÁLĂ, toropeli, s.f. 1. Stare de amorţeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolenţă. ♦ Lâncezeală, apatie. ♦ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arşiţă, dogoare, zăpuşeală. 3. (reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. eală. Trimis de… …   Dicționar Român

  • amorţire — AMORŢÍRE, amorţiri s.f. Faptul de a amorţi; amorţeală; fig. indiferenţă, inerţie. – v. amorţi. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Amorţire ≠ dezmorţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  amorţíre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • dezgheţa — DEZGHEŢÁ, dezghéţ, vb. I. refl. 1. (Despre lichide îngheţate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi îngheţat; (despre corpuri îmbibate cu apă îngheţată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conţin). ♢ tranz.… …   Dicționar Român

  • dezmorţit — DEZMORŢÍT, Ă, dezmorţiţi, te, adj. 1. (Despre fiinţe) Ieşit din amorţeală, trezit din toropeală; fig. trezit din starea de pasivitate; reînviat. 2. (Despre pământ) Dezgheţat. – v. dezmorţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • deştept — DEŞTÉPT, DEŞTEÁPTĂ, deştepţi, deştepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr o stare de amorţeală. 2. (Adesea substantivat) Care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (fam.) …   Dicționar Român